R060316

Ce am invatat din my survival weekend in muntii Iezer-Papusa

Pe langa lucrurile cunoscute, pentru care m-am inhamat la un weekend wild in Iezer-Papusa, au aparut cateva necunoscute: a plouat continuu, nu a fost semnal deloc (stiu, suna manelista treaba sa mergi in munti si sa te plangi ca nu ai semnal, dar nu e vorba despre asta ci despre oamenii lasati in stand by), iar mancarea practic nu a fost pentru mine.

Ok, am invatat despre cum sa prinzi iepurele de urechi si sa-l musti de ceafa in clipa umana a infometarii sub auspiciile unei diete raw extreme ☺, am invatat sa ma orientez (si nu, nu dupa muschii de pe trunchiul copacilor care indica hotarat Nordul), am invatat sa improvizez un culcus in natura, sa filtrez apa ca sa nu ma deshidratez pana la primul pet de apa plata, sa caut material lemnos si cel mai important, sa vizualizez un spatiu cu alti ochi. O alta lectie a fost ca din lemne ude iese fum si nu foc ☺.

Cel mai mult am apreciat povestile unui om pe care il admir, Daniel Pisica.

Ce am invatat insa dincolo de supravietuirea in sine a fost asa:

Omul modern este ca un animal domesticit lasat in salbaticie: nu stie sa se apere, moare de foame si de frig, nu mai are rezistenta pentru nimic ce il scoate din zona lui de confort; sa stai in ploaie 48 de ore, in frig, fara cele 3 mese si 2 gustari, fara toaleta de toate zilele, cu oameni straini care nu stiu cum vor reactiona este o incercare pentru multi dintre noi acum. Ne pierdem cu fiecare generatie instinctele de supravietuire si devenim plastelina, usor de modelat in mediul nostru caldut. Omul se obisnuieste cu orice: cu luxul, cu boala, cu saracia, cu job’ul prost, cu pensia mica, cu alimentele bio, insa mi-e teama ca trebuie sa mai treaca cateva generatii ca sa ne reobisnuim cu natura si cu natura noastra de fapt. Constiinta colectiva la care aderam acum este una superficiala, slaba si incurajeaza obiceiul de a intinde mana si de a obtine ce vrei in schimbul productivitatii tale intru imbogatirea zeilor Olimpului. Nu sunt adepta teoriilor conspirationale, deci nu va duceti cu gandul aici, va rog.
Sunt dependenta de a comunica cu oamenii pe care ii iubesc; ok, pot sa ma debarasez si de asta temporar pentru ca sunt de genul meu mai singuratica si cu lumea mea, insa in momentele de umezeala si frig, parca m-as fi incalzit cu un gand bun de la omuletii mei; de aici treaba cu semnalul.
Sistemul meu imunitar este bun, insa daca dupa 48 de ore a dat semne de slabiciune, clar are nevoie sa fie fortificat; ceea ce mancam acum contribuie cu desavarsire la construirea unui sistem imunitar problematic care ne tine angrenati intr-un sistem de sanatate bolnav; de asemenea, stresul societatii de azi este un factor ce erodeaza si contribuie la slabirea acestuia.
Natura este cu adevarat fascinanta cand te lasi in mainile ei si te sculpteaza asa incat sa fii puternic si stapan pe tine, dar cu respect fata de fortele mai marete decat tine; daca am respecta ursii, nu i-am hrani cu biscuiti Oreo, daca am respecta ciclul naturii nu am lasa mizerii in urma noastra.
De acolo, din munti, construind un culcus din crengi si trunchiuri de copac si band apa din izvor, lumea asa cum o stim isi pierde pulsul si sensul.

Well, acestea fiind zise, ma intorc la supravietuirea in lumea asa cum o stim. Poate asta este in final mai dificil.

Avanti popolo!

Reply