tao

Tao Te King – versetul 11

“Treizeci de spite se inmanuncheaza in butucul rotii;
folosul carului sta
tocmai in golul butucului.

Da forma lutului si faureste un vas;
in spatiul dinlauntrul lui sta folosul vasului.
Ciopleste usi si ferestre frumoase casei
Dar in golul dinlauntrul lor sta folosul casei.

Folosul a ceea ce exista
depinde de ceea ce nu exista.”

Frumos spus. Versetul imi aduce aminte, fara insa nicio legatura directa, cu versurile lui Omar Khayyam in Prefacerea:

“Olarule, ai grija! Tu chinui sfântul lut
Din care-n ziua-ntâia fu modelat Adam.
Pe roata ta vad mâna cea fina-a lui Bahram
Si inima lui Kosru. la seama, ce-ai facut?

De mii si mii de veacuri se-nvârt în spatii astrii,
De mii si mii de veacuri zori si-asfintituri sunt.
Sa calci usor, caci, poate, farâma de pamânt
Pe care-o sfarmi – alt’data era doi ochi albastri.

Priveam uimit olarul cum harnic modela.
Deodata auzit-am bucata de argila:
Rugându-l pe soptite: Framânta blând, ai mila!
Un om la fel ca tine am fost si eu cândva”

Reply