1024px-Egon_Schiele_016

Ziua de dupa fucking romance

Ne-am lamurit de unde ne vin bubele, aripile frante, golurile, prea-plinurile, dependentele, obsesiile, fixurile, egocentrismul, egoismul, nesiguranta, frigiditatea, fetisurile, cautarea continua de confirmari externe sinelui.

“Ma-ta nu te-a iubit cand erai mic!”, un argou explicit, as zice. Fiind o generatie fara repere si construita sub impulsul supravietuirii, avand insa presiunea de a fi construit societatea actuala, baby boomer’sii au multe calitati, printre care adaptabilitatea, insa foarte multe labilitati. Generatiile noastre au fost supuse abuzurilor fizice, emotionale si verbale, avand ca exemple o mama femeie-victima si un barbat limitat, abuziv, a carui putere se manifesta prin a subjuga pe cei mai slabi decat el. Din aceste circumstante si modele de viata, noi am construit Utopia noastra, cautand modele, afectiune si menire in factori externi. Problema cu construirea Utopiei este ca vei fi mereu dezamagit traind in realitate.

Cei trei vorbesc despre un complex al existentei noastre sub 3 auspicii: will to pleasure al lui Freud (cautam in viata situatiile care ne aduc placere), will to meaning al lui Frankl (cautam in viata menirea) si will to power al lui Adler – de la Nietzsche – (cautam realizarea propriilor ambitii). Fiecare se situeaza pe acest traseu in cautarea personala care ii aduce cea mai mare satisfactie.

Cei care ajung sa caute propria dezvoltare au trecut printr-un eveniment traumatizant, care le-a provocat insasi existenta si i-a pus in fata marilor decizii si marilor schimbari. Cand ajungi in situatii in care nu te imaginai, ai ajuns singur acolo, insa ca o marioneta trasa de sfori emotionale si pietre de moara. Ca sa rupi tiparele de comportament trebuie sa iesi in afara situatiei si sa vezi ce nu e bine, ce sfori sa tai. Evenimentele (chiar si sub forma de oameni) trebuie vazute cu recunostinta si cu multumire; sunt doar pasi in evolutia ta, altfel ramaneai acolo, mic, in lumea ta, repetand aceleasi greseli, atragand acelasi tipar de oameni sau ramanand intr-un climax emotional fatal.

Oamenii se afla la diferite niveluri de evolutie si asta este total ok, unii sunt mai inteligenti dar mai putin dotati emotional, altii abunda in inteligenta emotionala si mai putina inteligenta cerebrala. Compatibilitatea intre oameni este esentiala si se realizeaza pe diferite paneluri: pe emotie, pe inteligenta, pe sexualitate, pe comunicare, pe empatie, etc. Exista insa acele pietre de moara care iti devoreaza sufletul si pe care le tragi dupa tine pana la dezumanizare, intr-un nihilism bolnav. Acestea sunt intersectia ta.

Oamenii stapani de sine, care construiesc la self-esteem’ul lor, sanatosi mintali vor alege intotdeauna sa iasa din situatii patologice, cronice, comice.

Oamenii mai slabi, mai comozi, mai tristi vor alege mereu zona de confort si trairea intr-o continua labilitate.

Este absolut ok si asta. Fiecare alege ce considera pe moment ca este mai bine pentru el. Atunci insa cand insemnatatea ta, fericirea ta, puterea ta stau in cel de langa tine, el are putere de viata si de moarte asupra ta. Dezvoltarea personala este doar despre asta, despre a infrange pietrele de moara cu care ne nastem si care ne apar in cale pentru a aduce in propriul interior insemnatatea, fericirea, puterea.

Multumesc pietrelor de moara care ma invata cum sa fiu cu adevarat un om liber de sfori si sa pot cauta si vedea situatii  sanatoase.

In imagine o pictura de Egon Schiele, pictor drag mie si om chinuit si rapus de propriile labilitati.

Reply